Prima pagină » Cronică de album » Crematory – Antiserum (2014) sau „hai să mai scoatem şi noi un album”

Crematory – Antiserum (2014) sau „hai să mai scoatem şi noi un album”

Titlul este cam răutăcios raportat la valoarea albumului, v-o spun din start. Dar pentru că, deşi nu este rău, nu este nici bun şi pentru că aveam alte aşteptări de la Crematory, iote că aşa am decis să îi dau titlul. Care este, din punctul meu de vedere, perfect acoperit de realitate. Căci „Antiserum” este genul de album despre care zici cam ce zice un ateu nepracticant (vorba scriitorului Luis Landero) despre apa sfinţită: cu el sau fără el tot acolo era rockul mondial.

Zău că nu e rău albumul. Doar că nu are nimic special. Dar nimic, nimic. Îl poţi asculta şi când te speli pe dinţi, şi când schimbi uleiul la maşină, şi când dai de mâncare la vaci în grajd. Adică, aşa, ca muzică de fundal. Căci altă întrebuinţare sonoră nu prea îi găsesc.

Am văzut că unii au criticat faptul că au decis să bage nişte chestii mai electronice, inclusiv ceva scratching, pe mai toate piesele albumului. Io nu am nici o problemă cu asta. Adică nu e că se aud alea de să te enerveze. Sunt şi ele pe acolo, în tonul albumului, adică apă sfinţită.

Nu mă deranjează nici osatura unor piese pe stil de dance. Dap, astă e cuvântul, dance. Cel mai bun exemplu este piesa „Shadowmaker” de mai jos. Scoateţi de pe ea vocea guturală şi luaţi un pic la pilă distorsul şi aveţi o splendidă piesă pentru repertoriul DJ Bobo. Repet, nu mă deranjează, mie îmi plac de astea mai de şlagăr, aşa. Dar simpla asociere mentală între Crematory şi şlagăr este de o strâmbăciune complexă, ca să zic aşa.

Vă recomand să ascultaţi albumul? Sigur că da. Păi nu v-am spus. E ca apa sfinţită. De stricat nu are cum să vă strice.

  • AUTOR
  • CONTRA-CRONICĂ by Bogdan
Cronică de Cristian China-Birta
Asta nu este chiar o contra-cronică. Ba dimpotrivă, este o pro-cronică sau cum vreți să-i spuneți. Trebuie să-i mulțumesc lui Cristi. Ascultasem albumul, eveniment după care am apăsat rapid pe butonul de delete. Vremurile lui Tears of time s-au terminat de multă vreme, știam asta din producțiile ulterioare ale trupei, dar nu am crezut că am să dau de ceva mai plictisitor, mai fad și mai lipsit de suflet ca acest album. Însă este un album excelent pentru radio-urile comerciale, și mă aștept ca piese de pe el să intre deja în playlist-ul unor Zu sau Kiss. Și-l contrazic totuși pe Cristi, uite și contra-cronica: de ascultat când te speli pe dinți merge albumul Axxis. Cu ăsta rămâi cu gura încleștată, că te îngheață ce auzi și uiți să te mai clătești.
Bogdan over.

Despre Cristian China-Birta

Singurul context în care nu o să ascult rock o să fie când sunt mort. Dar şi atunci cred că negociez cu sfinţii să iau nişte viniluri cu mine :D

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*