Prima pagină » Cronică de album » Ghost Stories – albumul care care ar putea trimite spiritul Coldplay la loc de verdeaţă

Ghost Stories – albumul care care ar putea trimite spiritul Coldplay la loc de verdeaţă

Aveam programat să ascult ultimul Coldplay – Ghost Stories în weekend. Dar m-a ambiţionat ce a zis Dan Byron despre album, aşa că mi-am făcut timp să îl ascult astăzi. Aşa, ca idee, fiind un spirit competitiv de mare angajament, am vrut din tot sufletul ca acest album să îmi dea argumente ca să îl combat pe Dan la mare artă. Dezastru, însă. Nu numai că ultima producţie semnată Chris Martin an co nu îmi dă nici un fel de muniţie ca să le apăr cauza, dar m-a făcut să înţeleg că Dan a fost foarte blând când a zis ce a zis.

Eu nu voi fi la fel de blând. Pentru că, spre deosebire de Dan (şi de atâţia alţii), mie nu mi-a plăcut niciodată Coldplay în asemenea hal încât să îi pun pe acel raft select de reascultare. Am apreciat, desigur, contribuţia lor la muzica modernă (ca să îi zic aşa generic), dar nu m-am numărat printre jdemilioanele de fani.

Aşa că o zic direct: Ghost Stories este, raportat la adevăratele standarde Coldplay, un album de-a dreptul manelistic. Dap, puteţi să mă înjuraţi cât vreţi, dar când renunţi la stilul care face din Coldplay ceea ce este şi 0 dai pe nişte jelanii tânguitoare gen „haoleooo, mă mâncă viaţa şi nu am cu ce mă scărpina” meets „hai să băgăm nişte Avicii că e pe val ăştia„, mă iertaţi, dar avem de-a face cu un compromis de-a dreptul manelistic. Şi tocmai de aceea de o întristătoşenie înfiorătoare.

Hai să o zic altfel: dacă am pune cuiva să asculte Ghost Stories fără să îi spunem cine cântă, pun pariu că reacţia ar fi „cine sunt ameţiţii ăştia de copiază jalnic Coldplay, dar iese ca pasta?„. Căci, make no mistake, acest ultim album este „decât” o pastă. Una tristă. Una din care – dacă am fi ceva psihologi and shit – am deduce că s-ar putea ca amorfitatea asta muzicală să fie primul pas spre dispariţia a ceea ce noi toţi denumim spiritul Coldplay.

Acuma, ca să mai îndulcesc o lecuţă tonul, albumul nu e rău. În sensul că nu te face să spargi paharul dacă auzi o piesă de pe el în birtul gării. Dar nu e Coldplay, nici din avionul care trece supersonic peste Poplaca nu e Coldpla. E ceva melanj de altceva cu aproape nimic. Iar dacă vreau să ascult genul ăsta de muzică de îl prestează Coldplay pe ultimul album, mă iertaţi dacă mă duc la the real shit. Nu trebuie să îmi pierd vremea ascultând Ghost Stories. Ceea ce, din păcate, am făcut…

Coldplay_-_Ghost_Stories

Despre Cristian China-Birta

Singurul context în care nu o să ascult rock o să fie când sunt mort. Dar şi atunci cred că negociez cu sfinţii să iau nişte viniluri cu mine :D

One comment

  1. bravo, trebuia s-o spuna cineva clar si „pe fata” …. nu-i suport pe fatalaii de la coldplay. Cat despre „contributia lor la muzica moderna” …..mai bine se abtineau. Nu era destul cu maroon 5 si snow patrol ?!?

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*