Prima pagină » Cronică de album » Surpriza numită Beck – Morning Phase (2014)

Surpriza numită Beck – Morning Phase (2014)

Până mai zilele trecute, Beck era pentru mine doar un brand muzical enervant. Pentru că mi-a fost extrem de urâtă piesa aia de pe vremuri, „Loser”. Nu o putem suporta. Nici acum nu o suport. Nu mă întrebaţi de ce, căci nu aş putea să vă dau un răspuns valid. În apărarea mea spun doar că sunt sigur că şi voi aveţi piese de astea care nu se pupă de nici o culoare cu feng shuiul vostru muzical.

De atunci nu am mai ascultat nimic din Beck. Pentru că nu m-a interesat. Sau poate pentru că nu am reuşit să trec sufleteşte de blocajul cu „Loser” :)) Dracu ştie. Până ce zilele trecute am intrat pe Zonga ca să văd ce mai este nou. Şi, într-o inspiraţie de moment pentru care acum mă felicit masiv, am zâmbit ironic când am văzut ultimul album Beck, „Morning Pahse”. Ia să văd ce prostii mai îndrugă ăştia, mi-am zis. Şi am dat play.

Mi-e greu să vă descriu surpriza pe care am avut-o după primele trei piese. Eram totalmente derutat. Căci distanţa de la mega-enervant „Loser” la ce ascultam acum era colosală. Mă întâlneam cu o muzică splendidă, care m-a făcut să ridic masiv sprânceana. Şi care m-a îndemnat să ascult cu mare atenţie tot albumul. La final am exclamat din tot coraconul „ce dracu tocmai s-a întâmplat?!„. Căci mi-am dat seama că mi-a plăcut foarte tare „Morning Phase”.

Dar pentru că m-am bănuit că îmi place tocmai pentru că m-a surprins, nu neapărat pentru calitatea lui, am decis să las vreo două zile să treacă şi să îl ascult din nou. Ceea ce am făcut. Ocazie cu care am realizat că îmi place şi mai mult. Iar după ce l-am ascultat a treia oară am decis: este categoric un album pe care îl pun pe raftul ăla personal şi exclusivist, numit „pentru reascultare”.

Vă rog nu mă întrebaţi de ce mi-a intrat atât de serios la coracon acest album. Şi pentru mine este o surpriză că s-a întâmplat aşa ceva. Pentru că nu prea este genul meu ce cântă Beck pe el. Chiar deloc. Dar atmosfera de pe album, feelingul ăla pe care îl transmite m-a lovit decisiv.  Drept pentru care vă recomand cu maximă căldură albumul. Maximă, am zis!

Beck Morning Phase

Despre Cristian China-Birta

Singurul context în care nu o să ascult rock o să fie când sunt mort. Dar şi atunci cred că negociez cu sfinţii să iau nişte viniluri cu mine :D

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*