Prima pagină » Trupa săptămânii » Trooper despre rock

Trooper despre rock

Sandra mi-a cerut sa mai vorbesc putin despre „rock”. Despre ideea de rock si despre viata de rocker. Despre ce inseamna „rock” si cum il recunoastem. Prin urmare, iata-ma prezent la datorie.

De la jumatatea anilor’ 80 tehnologia a inceput sa avanseze cu pasi uriasi! Am avut sansa sa prind mai multe etape prin care a trecut rockul in Romania. Etapa de sacrificiu, etapa in care comunitatea incepuse sa se dezvolte… insa intr-o directie gresita, si etapa in care oamenii au inceput sa creada ca rockul este o distractie. Am sa vorbesc despre fiecare etapa in parte incercat sa dezvolt mai multe teme secundare. La sfarsitul anilor ’80 sa canti rock in Romania era o adevarata provocare. Instrumentele erau extrem de scumpe si greu de gasit, locurile in care se putea canta erau foarte putine, studiourile de inregistrari nu prea existau, iar contactul cu exteriorul se facea pe ascuns. Daca aveai un loc de munca serios puteai pune bani luna de luna ca dupa un an de zile sa-ti permiti o chitara serioasa adusa cu greu din Germania sau Rusia. Am sa pastrez mereu un respect urias pentru toti acei muzicieni care nu au renuntat si in acele vremuri au crezut in altceva. In acel ceva pe care statul incerca sa il ascunda de oamenii tineri. Exista
muzicieni care si-au sacrificat la propriu viata pentru a putea canta rock!

Am realizat inca de atunci ca rockul nu este o muzica. Rockul este o stare de spirit. Este o forta care te tine vertical in fata unei lumi teleghidate. Este spiritul libertatii. Spiritul libertatii de a avea ganduri. De a descoperi lucuri. De a visa catre alte lumi!

967610_673341702708169_1321000302_nLa inceputul anilor ’90 s-a intrat in cea de-a doua etapa. Underground-ul era deja foarte bine reprezentat si cred ca asta a dus la decaderea teribila din 95-96-97… uneori numarul mare de oameni dintr-o comunitate conduce spre
limitare si autosuficienta. O comunitate nu poate exista si nu poate creste fara o concurenta pozitiva. Exact cand rockul s-a dus in cap eu am pus bazele Trooper! M-am gandit sa ma lupt cu tot ce se intampla atunci. Au trecut anii si am prins o multime de schimbari… viniluri, casete, benzi de magnetofon, CD-uri, DVD-uri, BlueRay-uri, iPad-uri etc.

Am prins si generatia de oameni care strangea bani doua, trei luni pentru a cumpara o caseta, am prins si generatia care nu mai da doi bani pe munca unei formatii de a imprima un album. Cu toate schimbarile prin care am trecut,
cu toate generatiile pe care le-am vazut, cu toti oamenii care au trecut prin viata mea, un lucuru a ramas constant: ceea ce simt! In continuare ma emotioneaza atunci cand ascult un album Iron Maiden, Elvis, Judas Priest, Whitesnake, Deep Purple, Metallica, Black Sabbath etc. Am ajuns intr-un moment in care poti avea totul atunci cand pui bazele unei trupe. Exista instrumente peste tot, exista instrumentisti peste tot, exista cluburi in
care sa canti, studiouri in care sa inregstrezi, exista orice! Problema este ca motivul de a canta s-a schimbat total! Acum toti vor sa ajunga vedete peste noapte. Toti vor sa agate fete si sa fie recunoscuti pe strada. Repet: rockul este o stare! Nu se mimeaza, nu se imita, nu se improvizeaza. Simti sau nu simti! Punct. Ii vad pe toti aricii care
mimeaza rockul pentru ca au impresia ca asa ies in evidenta. Sunt doar o gluma proasta. Atitudinea este reala. Trebuie numai sa te uiti la Minculescu sau la Nicu Covaci, la Kempes, la Paul Ciuci… ei sunt artisti! Ei sunt rock! Am ajuns sa ii cunosc si pe cei de afara. Pe cei mai mari! Daca in 1990 ma uitam la postere (de care faceai rost cu mare greutate) si nu-mi venea sa cred ca trupele alea exista, iata ca am ajuns acum sa stau de vorba cu Bruce Dickinson, Rob Halford, Alice Cooper, Steve Vai etc.

1958100_673153296060343_882341457_nSpuneam undeva mai sus… in rock este vorba despre visare! Am visat toata viata ca sunt liber si ca pot sa fac ceea ce vreau! Si uneori visele devin realitate. Sper ca cine a vrut sa inteleaga ceva, a inteles. Cine nu… nu. Cred ca v-am stat suficient pe cap. Inchei prin a trage cateva concluzii:

1. Rockul nu este o muzica! Este o stare. Un fel de viata!

2. Nu ii ascultati pe cei care spun: „Iron Maiden sunt o trupa de bosorogi. Ce ma iei pe mine cu Sabbath, Purple…”Toate trupele astea au scris istorie. Au trasat drumuri pe care mergem noi cu totii. Daca nu erau
ei…

3. Sa ii respectati mereu pe cei care in anii ’60-’70-’80 au cantat rock in Romania. Era un Iad. Oamenii aia au scris istorie intr-o perioada in care daca nu raspundeai comenzilor date de altii erai un om pierdut.

Sa aveti o primavara minunata!

Alin „Coiotu” Dinca – Trooper/Rock FM

Despre Sandra Clipea

Om de PR, blogger si mai presus de toate, iubitoare de muzica buna.

One comment

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*